Credeti ca vizionarea unui film poate egala sentimentul pe care il ai atunci cand actorii sunt la un metru de tine si aproape le simti respiratia ,le vezi picaturile de sudoare de pe frunte de-atata efort si concentrare?

Inca nu sunt sigura ca cinematografia e arta, dar sa zicem ca este. Mai mult, sa zicem ca ar concura cu teatrul.
Chestia e ca teatrul a integrat perfect filmul in viata lui. Proiectiile au inlocuit personaje si bucati de mobilier, au scos bucati bune din situatie, dar a ramas tot teatru. Oriunde am pune actorul, el incepe sa isi asume spatiul si sa creeze forme, atrage toata atentia. Orice s-ar intampla in jurul actorului, fie ca e vorba de zgomotul unei petarde, prezentei unui lup, copil sau extraterestru, cel mai important e cum reactioneaza actorul. Trece un masinist prin scena?(credeti-ma, se poate intampla) Automat toti ochii se indreapta la actor. Reactioneaza? Daca nu, cu atat mai clar. Totul se refera la actor.
Adevarul e ca un actor poate folosi orice ca instrument. Corpul uman nu are limite de genul asta.
De aceea, cred ca nu are rost sa compari teatrul cu filmul. Toti vor observa mai degraba actoria proasta decat proiectia proasta.
Cum s-ar zice, da-l naibii de film, aici e viata adevarata.
Opinia mea e particulara, insa cred ca cei care prefera filmul nu au vazut destul teatru.

Dilema mea e daca e mai bun un teatru prost ori un film prost?

Consider ca e o intrebare retorica ,dar totusi trebuie sa recunoastem ca e mai greu sa faci o piesa de teatru buna decat un film bun.Daca pe scena actorul a gresit o replica ,el nu poate spune :"Taiati la montaj!" sau "Reluam!"in cinematografie insa...Insa actorul din fata noastra va fi judecat de doua ori mai aspru decat cel de pe ecran .DE CE?Pentru ca el e la un metru de noi ,e viu ,il simtim atat de aproape (nu neaparat fizic) si ni se pare ca avem dreptul sa-l judecam pentru ca i-am vazut fiecare gest,fiecare grimasa...

ambele intrebari sunt bune...dintre un teatru prost si un film prost , cel mai jalnic e un teatru prost...motive sunt o groaza...teatrul prost implica automat o regie proasta si niste cabotini, pe post de actori. De cealalata parte, consider ac teatrul si cinematografia nu trebuie comparate....sunt arte distincte si complementare. Teatrul iti ofera o emotie mai concentrata si mai autentica...e langa tine...intervine catharsis-ul, adica eliberarea purificatoare etc. filmul te uimeste prin unghiul filmarii, prin tehnicile regizorale si prin valorile lui estetice...ambele trebuie simtite, numai ca teatrul are un ascendent deasupra filmului, pentru ca se joaca la 2 metri de noi...

1. Nu mi se pare ca apropierea pe care o confera un spectacol de teatru e superioara filmului (discutam de filmul vazut la cinematograf; cel vazut acasa deja intra intr`o alta categorie). In ambele cazuri se poate naste empatia cu unul dintre personaje, cum, la fel, in cazul unui spectacol/film prost, se poate naste discomfortul si neplacerea. Fiecare dintre cele doua forme ale artei are un anumit cod si un anumit limbaj care le face unice, dar nu sunt suficiente cat sa le confere o ierarhie.
2. Un spectacol de teatru prost/ un film prost - e un bun exemplu de asa nu; as putea sa aseman asta cu urmatorul caz: ce s`ar intampla daca am fi toti destepti? sau doar suntem oameni, nu perfectiuni intruchipate.
3. catharsis la un spectacol de teatru - mai putin; cred ca e vorba doar de un amalgam de sentimente care te napadesc in momentul in care parasesti sala, dar nicidecum mirobolanta purificare la care se referea Aristotel cand vorbea de teatrul din Grecia antica. Nu mai stiu exact cine spunea asta, cred ca Garcia Marquez: catharsis`ul s`a mutat din sala de teatru pe stadion si sunt de acord cu asta. De ce? Pentru ca purificarea tine de o multime de fapte pe care nu le poti face intr`o sala de teatru.
In concluzie, desi militez pentru cat mai multi spectatori de teatru, nu mi se pare ca el este superior filmului. Desigur ca nu exista momentele pe care le vezi nascandu`se sub ochii tai din interactiuna actor-spectator, dar in cazul unor productii reusite, zic eu ca poate exista un acelasi tip de captatio, care sa duca la sentimente asemantoare. Nu`i asa?

Sunt de acord cu faptul ca atat filmul, cat si teatrul pot crea empatia, nici nu am negat asta...ierarhia pe care am spus-o mai sus e opinia personala, dar ca sa vezi, ea mai este impartasita si de alti oameni de teatru si film...teatrul e considerat mai "aproape", pt. el se joaca chiar langa noi....actorii aia sunt langa noi si asta are impact psihic...
Catharsis-ul inca mai exista, sa stii...se simte cel mai acut la oamenii cu o sensibilitate educata prin cultura mai ales...deci nu toata lumea are privilegiul asta, e rar, ce-i drept, dar exista.

Cred ca e mai frumos la teatru si apoi dupa sepcatcol poti sa aplauzi cat te tin palmile si vezi bucuria pe fata actorilor,dar la film apare doar castingul si atat...si in plus la teatru,uneori poti sa ceri si autografe :) dar filme poti vedea cate vrei la TV,dar mai rar ai sansa sa vezi un spectacol de teatru...mai ales intr-o lume ocupata ca a noastra,oricum si la teatru si la cinema e frumos,te concentrezi aspura actiunii (mai ales la teatru) parca simti trairile personajului si te rupi de lume pentru o vreme,dupa aceea ai senzatia ca viata e doar un spectacol de teatru sau un film :D